Moscova,afectată de ninsori abundente

        O iarnă grea a căzut la Moscova, unde autorităţile vorbesc despre cele mai abundente ninsori din ultimii 50 de ani, care afectează ţara în luna noiembrie. Meteorologii avertizează că ninsorile vor continua până mâine(30.11.2012) inclusiv.
Căderile abundente de zăpadă au creat haos pe şosele şi au condus la anularea mai multor curse aeriene. Stratul de zăpadă a ajuns la 16 centimetri în 24 de ore de ninsoare neîntreruptă. 
12 mii de unităţi de utilaje de deszăpezire se aflau în joi dimineaţă pe străzile capitalei şi în suburbii, printre 2000 de tiruri pentru transportarea zăpezii.  Potrivit autorităţilor de la Primăria Moscovei, în ultimii 50 de ani, capitala Rusiei nu a mai fost afectată în luna noiembrie de ninsori atât de abundente.
                         

             Video

Inundatii in Italia

                          

                       

          Stare de alertă în mai multe regiuni din Italia

         Autoritatile italiene au instituit stare de alerta in sapte regiuni din Italia, in urma ploilor torentiale, vantului puternic si inundatiilor din ultimele doua zile, dar si a ninsorilor si temperaturilor scazute.
       Vantul puternic afecteaza sudul tarii, unde cel putin 20 de persoane au fost ranite si una este data disparuta, in Taranto, in timp ce zapada si temperaturile sub pragul inghetului provoaca perturbari in nordul tarii, informeaza Gazzetta del Sud.
Caderile de zapada au afectat trecatori din muntii dintre Italia si Franta, provocand devieri ale traficului si ale rutelor pe care circula camioanele.
Totodata, au fost instituite stari de alerta din cauza vremii rele in sapte regiuni din Italia, in provincia Campania din sudul Italiei fiind emisa o alerta de ploi torentiale. In plus, inundatiile si nivelul crescut al apelor continua sa afecteze Venetia.
Si in Toscana au fost emise alerte similare de ploi torentiale, iar ploaia a provocat marti inchiderea temporara a caii ferate dintre Pisa si Genoa,, dar si autostrazii Aurelia.

                                                     Am atasat si un video :)

El Nino

El Nino este un curent din Oceanul Pacific ce produce pe tot globul fenomene meteorologice ieşite din comun. 

Fenomene ciudate ce  apară în timpul unui El Nino

1.Incendii  cauzate de secetă

2. Creșterea furtuni tropicale



3. Uraganul Floyd a fost ENORM

4. Provoca inundații devastatoare  

5. Populațiile din Peru a scăzut de hamsii

•     Oamenii de ştiinţă au observat că, o dată la cinci până la şapte ani , vânturile permanente din Pacific îşi schimbă uneori direcţia, împingând apele calde spre est, către America de Sud. Fenomenul începe prin ianuarie, în timpul verii din emisferă sudică. Efectele lui se cunosc de secole, dar numai după 1970 oamenii de ştiinţă au înţeles ce este El Nino şi cumperturbă acesta clima de pe glob.

 El Nino din 1997-98 a adus inundaţii masive în America de Sud, lăsând fără adăpost mii de oameni.

•   Au fost semnalate numeroase cazuri de furtuni puternice în timpul cărora au căzut din cer broaşte, peşti şi alte animale. O posibilă explicaţie a acestui fenomen neobişnuit este că bietele vietăţi au fost ridicate în aer de tornade, purtate la mari depărtări de către curenţii de aer şi apoi există numeroase teorii ce încearcă să explice originea misterioaselor figuri ce apar pe câmpurile cultivate de pe tot globul, denumite, de obicei, ,,cercuri în lanuri”. Unii cred că ele sunt opera navelor extraterestre. Se pare că anumite figuri sunt consecinţa unor fenomene meteorologice ieşite din comun , cum ar fi nişte mici tornade sau furtuni electrice căzut pe pământ o dată cu ploaia.

          Regiuni ale Pacificului din SUA au fost grav
schimbat din cauza ploilor abundente și inundațiile

•    El Nino opreşte curenţii ce aduc substanţe nutritive de la fundul oceanului către suprafaţă, afectând sursele de hrană ale animalelor marine.
ENSO - acestea sunt intitialele denumirii ,,El Nino Southern Oscillation” ( Oscilaţia sudică El Nino)- expresie prin care oamenii de ştiinţă desemnează fenomenul cunoscut ca El Nino.

•   A apărut din Pacificul Tropical, spre sfârşitul anului 1997, aducând cu el mai multă energie decât un milion de bombe de tipul celei de la Hiroşima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El Nino a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toată lumea, ucigând, aproximativ 2100 de persoane şi producând pagube materiale de cel puţin 33 miliarde de dolari.

•   El Nino apare la fiecare trei-şapte ani, cu grade variate de intensitate, însă poate fi resimţit în întreaga lume timp de peste un an. Perioada 1990 - 1994 este considerată cea mai lungă de pînă în prezent. În nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri şi pescari să folosesca părţile pozitive ale lui El Nino. Pe pământuri care de obicei erau deşertice a crescut iarbă, permiţând creşterea vacilor. Orezul şi fasolea au putut fi cultivate în zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul în apele mai apropiate de coasta, de obicei prea reci.

 Anomalii de suprafață de mare asociate cu El Nino

Diferențele între  El Nino si  La Nina

 

•   Cel puţin, pregătirea poate salva vieţi. Chiar şi în săracul Peru, construirea de canale şi acumularea de rezerve a salvat sute de vieţi în 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregăti pentru inundaţii şi foc, migraţii şi epidemii. Există înregistrări scrise despre El Nino în Peru din 1525 şi cercetătorii au găsit dovezi geologice al prezenţei lui El Nino pe coasta peruviană acum 13.000 de ani. Incaşii ştiau de acest fenomen. Oraşele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau păstrate în munţi.

•   Vremea este atât de variabilă încât este greu să numeşti ceva "normal". Dar în majoritatea anilor, climatul din Pacificul ecuatorial este guvernat de un anumit model. Soarele încălzeşte suprafaţa apei în vestul oceanului, înspre Australia şi Indonezia, cauzând ridicarea unor volume uriaşe de aer cald şi umed ce formează o depresiune la suprafaţa oceanului. Pe măsură ce masa de aer se ridică şi se răceşte apar ploile ce contribuie la musonii din această zonă.

•   Acum mult mai uscat şi la o înălţime foarte mare, aerul se îndreaptă spre est, condus de vânturile din înaltul atmosferei, răcindu-se şi mai mult pe parcursul călătoriei. Când ajunge în vestul Americii, începe să coboare, fiind apoi dus înapoi spre Australia şi Indonezia. Acest circuit gigantic este numit circuitul Walker, după Sir Albert Walker, englezul care a studiat fenomenul în 1920

  Proiect realizat de:

Marinca Gabriel

                                
Berchesan Paul

                                                                                       
Corchis Calin

Uraganul Sandy

Uraganul Sandy

  
    Uraganul Sandy a fost un masiv ciclon tropical de sezon târziu care a afectat Jamaica, Cuba, Bahamas, Haiti, Republica Dominicană şi Statele Unite ale Americii. În prezent acesta a afectat profund Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii şi Canada de Est.

   Uraganul Sandy a lovit, luni seara, coasta de est a Statelor Unite în regiunea statului New Jersey. 




   Uraganul Sandy a fost cel mai costisitor uragan din istoria recentă, depăşind pagubele provocate de uraganele Katrina din 2005 şi Irene din 2011. 
  

  

                                                       Pagube:

- incendii 
- numeroase străzi au fost inundate
- peste 300.000 de locuitori din New York au fost evacuaţi
- 8 milioane de locuinţe şi sedii de firme au rămas fără curent electric

- curentul electric, căldura şi apa caldă nu au fost restabilite decât parţial în zonele afectate
- au fost anulate numeroase curse aeriene 
- metroul new-yorkez a fost inundat
- bursa din metropola americană a fost închisă
- linia de cale ferată care face legătura cu New Jersey-Path a fost scoasă din uz pentru o perioadă
- locuitorii se plâng de creşterea criminalităţi şi de lipsa poliţiştilor care să împiedice acest fenomen

    În prezent uraganul Sandy reprezintă un fenomen natural cu implicaţii dezastruoase şi numeroase pierderi umane şi materiale.

Ghetarii

Gheţarii

 Caracteristici

 Tipuri 

         Un gheţar reprezintă o masă enormă de gheaţă persistentă, formată în regiunile polar şi alpine, care sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante.

 

  Din gheţarii continentali adiacenţi mărilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni întinse, devenind gheţari plutitori, cunoscuţi sub denumirea de aisberguri.

  
   Gheţarii se formează în regiunile unde ninge tot timpul anului iar masa mare de zăpadă rezultată nu se poate topi. Gheţarii de suprafaţă din zonele situate la altitudini mai joase sunt supuşi fenomenelor periodice de topire si reîngheţare, spre deosebire de gheţarii situaţi în munţii înalţi, sau în zonele polare, unde procesul de topire este foarte redus, ceea ce generează formarea de gheţari uriaşi.

 Clasificare gheţari

 

Gheţarii sunt clasificaţi în două categorii, în funcţie de locul unde aceştia se găsesc:

o gheţari alpini (sau gheţari de munte)

o gheţari continentali.

 

Gheţarii se pot grupa după criterii diferite:
- mediul în care se află: gheţari pe continente şi gheţari marini
- zona climatică în care există: gheţari polari, subpolari, din regiunile temperate sau calde
- forma şi dinamica: gheţari montani şi gheţari de calotă

Gheţari alpini

   Denumiţi şi gheţari de munte, gheţarii alpini se formează pe munţi la înălţimi considerabile, ca urmare a acumulării de zăpadă şi gheaţă la care această parte a muntelui este supusă.  Astfel de gheţari sunt cunoscuţi pentru faptul că se întind pe mai multe vârfuri dintr-un lanţ muntos, acoperind mii de kilometri. Dacă un gheţar acoperă întregul vârf de munte, este vorba despre o calotă glaciară. 

 Gheţari de vale

   Un gheţar de munte care se formează de-a lungul lungimii unei văi de munte este de obicei numit gheţar de vale. 

Circ glaciar

   Există cazuri în care gheţarul nu acoperă întregul vârf de munte, nici nu coboară în vale, dar în schimb se formează într-un spaţiu circular. Acest tip de gheţar este cunoscut ca circ glaciar.

 Gheţarii de tip himalayan

 

   Gheţarii de tip himalayan sunt întâlniţi în Munţii Himalaya. În sectorul înalt al munţilor se formează o masă de gheaţă dominată de vârfuri şi creste cu porţiuni de versanţi abrupţi din care pornesc adevărate fluvii de gheaţă care înaintează pe văi spre baza munţilor. Această dezvoltare amplă se datorează climatului musonic ce asigură în Himalaya cantităţi foarte mari de precipitaţii.

 

 Gheţarii de tip kilimandjaro

  
 Gheţarii de tip kilimandjaro (în stea) s-au dezvoltat în craterele unor vulcani stinşi situate la altitudini înalte. Gheaţa acumulată în crater poate deborda pe versanţii exteriori ai conului creând limbi scurte aşezate radial, formând astfel înfăţişarea unei stele.

 Gheţari alaschieni

  Gheţarii de piemont (alaschian) sunt întâlniţi în munţii din lungul litoralului peninsulei Alaska. Au elementele gheţarilor de vale, specificul lor fiind însa dat de forma finală de acumulare a gheţii care este amestecată cu blocuri şi bolovani pe câmpia litorală. Aici rezultă conuri de gheaţă.

  

Gheţari norvegieni

 Gheţarii mixti de platou şi vale (norvegian) - au două sectoare semnificative unul de acumulare a gheţii pe mici platouri şi altul reprezentat prin mai multe porţiuni de gheaţă scurte care se desprind din aceste platouri  coborând pe văi. 

Gheţari continentali

   Gheţarii continentali, adică plăcile glaciare, sunt cele mai mari forme glaciare de pe planetă. De obicei, aceştia acoperă mai mult de 20.000 kilometri pătraţi ca suprafaţă. În zilele noastre singurele plăci glaciare de pe planetă se găsesc în Antarctica şi Groenlanda.

Ghetarul antarctic

   Gheţarul antarctic este cel mai mare de pe Glob. A rezultat din unirea maselor de gheaţă provenind din şapte calote mai mici care coboară spre oceanul planetar. Relieful subglaciar este format din platouri, depresiuni şi creste rotunjite. Masa de gheaţă a calotei este dominată local de unele vârfuri sau creste montane, care apar în regiunile periferice.

 

 Gheţarul groenlandez

 

   Gheţarul groenlandez reprezintă o masă de gheaţă care are o mişcare lentă, iar la marginile insulei apar munţi granitici. Din calota şi din gheţarii montani se desprind limbi de gheaţă care se deplasează cu viteză mare, spre ţărmul Groenlandei generând aisberguri.

Gheţarul islandez

   Gheţarul islandez este caracteristic insulelor cu activităţi vulcanice, care sunt situate la latitudini polare. Condiţiile climatice favorizează dezvoltarea unei calote glaciare care acoperă o mare parte din insulă. Elementele noi sunt determinate de erupţiile vulcanice sau de geiseri care topesc o mare parte din masa de gheaţă creând tumultoase cursuri de apă subglaciare.

 Gheţarul de tip Spitzbergen

   Gheţarul de tip Spitzbergen este specific insulelor de la latitudini mari. Ca urmare, se dezvoltă platouri glaciare mici, iar în munţi, gheţari de vale. Limbile glaciare desprinse din acestea ajung la ţărm unde topirile din sezonul cald produc şuvoaie de apă şi ruperea gheţarului în numeroase blocuri. Astfel de gheţari au modelat Scoţia şi Ţara Galilor.

 Gheţarii „tidewater" 

   Gheţarii „tidewater" sunt cunoscuţi pentru faptul că se întind pe mare. Odată ce aceşti gheţari încep să plutească pe suprafaţa mării, sunt supuşi presiunii şi încep să se spargă în bucăţi uriaşe de gheaţă care plutesc în cele din urmă pe mare sub forma  aisbergurilor.

 

   Gheţarul Hubbard din Alaska este considerat a fi cel mai mare gheţar tidewater din lume. În unele cazuri, încălzirea geotermală cauzează topirea mai rapidă a gheţii într-o anumită regiune decât în împrejurimi, ca rezultat partea topită începe să se deplaseze mult mai repede decât gheaţa din jur. Această parte mobilă a calotei glaciare este denumită flux de gheaţă. Chiar dacă aceasta este o parte a calotei glaciare, fluxul de gheaţă este considerat a fi un tip de gheţar. Gheţarii Lambert, Bailey, Helheim, sunt câteva exemple de fluxuri de gheaţă din Antarctica şi Groenlanda.

Parcul Naţional Apuseni

   Munţii României ascund unele dintre cele mai frumoase şi mai atractive obiective turistice. Gheţarii, misterioşi prin modul în care s-au format şi prin maniera în care înca rezistă, în ciuda temperaturilor din ce în ce mai ridicate de la an la an, sunt extrem de căutaţi de turiştii iubitori ai muntelui. Gheţarul Focul Viu se regăseşte într-o peşteră din Parcul Naţional Apuseni.  Fereastra deschisă din plafonul peşterii şi lipsa ventilaţiei determină acumularea aerului rece, fapt ce favorizează păstrarea gheţarului pe tot parcursul anului, fără să se topească.

   Gheţarul Bortig  este situat în Parcul Naţional Apuseni. Gheţarul de la Scărişoara este cel mai mare gheţar subteran din România. Este adăpostit de Peştera Scărişoara. Deşi în timpul verii, volumul gheţarului scade la jumătate, în sezonul rece, acesta este realimentat cu apă şi revine la dimensiunile de dinainte de topire. 

Bibliografie:

wikipedia.org

http://www.scrigroup.com/geografie/Tipuri-de-ghetari72123.php

http://www.roportal.ro/articole/tipuri-de-ghetari-4636.htm

http://www.roportal.ro/articole/ghetari-din-romania-5719.htm

  
Proiect realizat de:  Filipaş Miriana 

                                 Bob Tabita Ştefania