Vestul tarii este sub alerta cod portocaliu de inundatii. Deja,
ploile abundente din ultimele 24 de ore au facut prapad in mai multe
zone.
Codul portocaliu de inundatii care vizeaza rauri din Bihor a fost
prelungit pana luni la 12.00, avertizarea fiind instituita si pentru
alte cursuri de apa din acelasi judet, dar si din Satu Mare, potrivit
Institutului National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor (INHGA).
Astfel, pana luni la 12.00, se mentine codul portocaliu pe Holod
(afluent al Crisului Negru) si pe Crisul Negru, sector aval confluenta
raul Holod-statia hidrometrica Tinca (judetul Bihor).
Aceeasi avertizare este instituita, tot pana luni la 12.00, pentru raul
Crasna pe sectorul aval Craidorolt (sector indiguit) din judetul Satu
Mare si pe Crisul Negru, sector Tinca - Talpos indiguit) din Bihor,
potrivit INHGA. De asemenea, se mentine codul galben pe raurile din bazinele: Bega
Veche, Bega, Barzava, Moravita, Caras (judetele Timis si Caras Severin),
Viseu, Iza, Tur, Lapus (judetele Satu Mare si Maramures), Crasna
(amonte Craidorolt), Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru (amonte Tinca
si aval Talpos), Crisul Alb, Aries (judetele: Salaj, Satu Mare, Bihor,
Cluj, Arad, Hunedoara si Alba).
Pentru mai multe informatii clik aici.
Omul este parte integrantă a naturii. Toate elementele din natură se află într-o relaţie de interdependenţă, ceea ce conduce la echilibrul natural.
duminică, 31 martie 2013
marți, 26 martie 2013
miercuri, 20 martie 2013
Harta
Padurile din Romania
Suprafetele sunt proportionale cu intinderea padurilor, iar culorile corespund ponderii in total.
duminică, 17 martie 2013
marți, 12 martie 2013
miercuri, 6 martie 2013
marți, 5 martie 2013
Desertificarea din Sahel
Sahel este o amplă zonă de tranziție, de la deșertul Sahara regiunea de savană Sudan (a nu se confunda cu țara cu același nume).
Este situată în partea central-nordică a Africii, extinsă pe 3,053,200 km², având o lungime de 3900 km, de la țărmul Oceanului Atlantic și până la Marea Roșie, cu o lățime ce variază între 300 și 500 km la Sud de Sahara. Ocupă mari porțiuni din Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria, Ciad, Etiopia și Sudan.
Sahel este o regiune cu ploi de vară (aproximativ 200 mm/an în Nord și până la 550 mm/an în Sud). Predomină o vegetație relativ risipită de savană constând în ierburi și arbuști. În Nord pășunile, extrem de sărace (de semideșert) sunt folosite de arabo-berberi nomazi, crescători de cămile și capre, pe când în Sud vegetația fiind ceva mai bogată în sezonul ploios (din iunie până în septembrie), permite păstoritul transhumant al bovinelor, practicat de populația negridă. Un produs specific al acestei zone este guma arabica, recoltată de la o specie de Acacia.
Această regiune a devenit foarte secetoasă după 1968, ceea ce a provocat un exod masiv al populației înfometate, determinând o conștientizare a gravității fenomenelor de deșertificare. Pâna pe la începutul anilor '80 foametea cauzată de secetă a ucis un milion de oameni și a chinuit peste 50 de milioane. În ciuda numeroaselor programe guvernamentale menite sa împiedice acest fenomen nefast, deșertificarea a continuat să se extindă spre Sud (în anumite zone cu circa 100 km).
Zona Sahel este considerată centrul cultural al Africii. Reprezintă un larg coridor de-a lungul căruia Islamul cedează religiilor tradiționale Africane și Creștinismului. Totuși, pentru a simplifica lucrurile mulți dintre vechii conducători și cei supuși acestora au adoptat Islamul ca religie. Zona tinde sa prezinte credința islamica la Nord și cele non-islamice la Sud. Cum majoritatea acestei regiuni este divizată din punct de vedere religios, au existat numeroase războaie civile intre musulmani și cei non-musulmani din diferite țări. Cel mai elocvent exemplu este poate cel actual, din regiunea Darfur (Sudan).
Este situată în partea central-nordică a Africii, extinsă pe 3,053,200 km², având o lungime de 3900 km, de la țărmul Oceanului Atlantic și până la Marea Roșie, cu o lățime ce variază între 300 și 500 km la Sud de Sahara. Ocupă mari porțiuni din Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria, Ciad, Etiopia și Sudan.
Sahel este o regiune cu ploi de vară (aproximativ 200 mm/an în Nord și până la 550 mm/an în Sud). Predomină o vegetație relativ risipită de savană constând în ierburi și arbuști. În Nord pășunile, extrem de sărace (de semideșert) sunt folosite de arabo-berberi nomazi, crescători de cămile și capre, pe când în Sud vegetația fiind ceva mai bogată în sezonul ploios (din iunie până în septembrie), permite păstoritul transhumant al bovinelor, practicat de populația negridă. Un produs specific al acestei zone este guma arabica, recoltată de la o specie de Acacia.
Această regiune a devenit foarte secetoasă după 1968, ceea ce a provocat un exod masiv al populației înfometate, determinând o conștientizare a gravității fenomenelor de deșertificare. Pâna pe la începutul anilor '80 foametea cauzată de secetă a ucis un milion de oameni și a chinuit peste 50 de milioane. În ciuda numeroaselor programe guvernamentale menite sa împiedice acest fenomen nefast, deșertificarea a continuat să se extindă spre Sud (în anumite zone cu circa 100 km).
Zona Sahel este considerată centrul cultural al Africii. Reprezintă un larg coridor de-a lungul căruia Islamul cedează religiilor tradiționale Africane și Creștinismului. Totuși, pentru a simplifica lucrurile mulți dintre vechii conducători și cei supuși acestora au adoptat Islamul ca religie. Zona tinde sa prezinte credința islamica la Nord și cele non-islamice la Sud. Cum majoritatea acestei regiuni este divizată din punct de vedere religios, au existat numeroase războaie civile intre musulmani și cei non-musulmani din diferite țări. Cel mai elocvent exemplu este poate cel actual, din regiunea Darfur (Sudan).
luni, 4 martie 2013
Consecintele desertificarii
Consecintele desertificarii
Deşertificarea este una din problemele majore cu care se confruntă omenirea astăzi. Aceasta este rezultatul combinat al activităţilor neraţionale ale omului din ultimele secole.
Principalele fenomene care pun in evidenta desertificarea sunt:
Distrugerea solului prin eroziune in suprafata, deflatie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare si alcalinizare. In aceste conditii se reduce cantitate de apa care se infiltreaza in sol, scurgerea acesteia pe versanti generand o intensificare a proceselor de eroziune in suprafata si de ravenare. Eroziunea accelerata a solurilor genereaza la randul ei, distrugerea mai accentuata a vegetatiei;
Transformarea dunelor de nisip fixate in dune mobile si inaintarea acestora. Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 cm de sol.
Furtunile de praf reprezinta o problema tot mai acuta in multe zone afectand sanatatea oamenilor si a ecosistemelor locale cat si a celor de la distanta mare. Norii grosi de praf ridicati din desertul Gobi afecteaza o mare parte din China, Coreea si Japonia, determinand cresterea cazurilor de febra, tuse si dureri de ochi in perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele problemelor respiratorii aparute in America de Nord si a afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean.
Consecintele desertificarii sunt:
- diminuarea productiei de hrana, reducerea productivitatii solului si o scadere a capacitatii de regenerare a terenului;
- cresterea inundatiilor in zonele din avalul raurilor, reducerea calitatii apei, sedimentarea in rauri si lacuri si colmatarea lacurilor de acumulare si a canalelor navigabile;
- agravarea problemelor de sanatate datorate furtunilor de nisip si praf, in special a infectiilor oculare, a dificultatilor respiratorii, a alergiilor si a stresului;
- reducerea mijloacelor de trai, fortand populatia afectata sa migreze.
Desertificarea este evidenta pe aproape 25% din suprafata uscatului terestru si afecteaza peste 110 tari cu aproape un miliard de
locuitori, pe toate continentele, pagubele anuale fiind evaluate la 42 de miliarde de dolari, acest fenomen fiind denumit “cancerul Pamantului”.
Suprafata totala afectata de desertificare este de 39,4 milioane kilometri2, ceea ce reprezinta 26,3% din suprafata uscatului. Cea mai mare parte a terenurilor afectate de desertificare este localizata in tinuturile semiaride, fiind considerata una dintre cele mai grave probleme de mediu pentru acest secol. Teritoriile afectate de desertificare ocupa 36% in Africa, 25,4% in America Centrala si de Nord, restul fiind distribuit in Europa si Australia.
Acordul ONU privind Ecosistemul Global precizeaza faptul ca este mai usor sa previi desertificarea decat s-o inlaturi. Presiunea populatiei si practicile nepotrivite de exploatare a terenurilor sunt cauzele degradarii . Un mai bun management al culturilor, o mai buna atentie acordata irigatiilor si strategii de asigurare de locuri de munca in ramuri neagricole pentru locuitorii din zonele uscate, ar putea fi solutii pentru rezolvarea acestei probleme.
Proiect realizat de: Cozma Oana
si Flueras Diana
Deşertificarea este una din problemele majore cu care se confruntă omenirea astăzi. Aceasta este rezultatul combinat al activităţilor neraţionale ale omului din ultimele secole.
Principalele fenomene care pun in evidenta desertificarea sunt:
Distrugerea solului prin eroziune in suprafata, deflatie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare si alcalinizare. In aceste conditii se reduce cantitate de apa care se infiltreaza in sol, scurgerea acesteia pe versanti generand o intensificare a proceselor de eroziune in suprafata si de ravenare. Eroziunea accelerata a solurilor genereaza la randul ei, distrugerea mai accentuata a vegetatiei;
Transformarea dunelor de nisip fixate in dune mobile si inaintarea acestora. Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 cm de sol.
Furtunile de praf reprezinta o problema tot mai acuta in multe zone afectand sanatatea oamenilor si a ecosistemelor locale cat si a celor de la distanta mare. Norii grosi de praf ridicati din desertul Gobi afecteaza o mare parte din China, Coreea si Japonia, determinand cresterea cazurilor de febra, tuse si dureri de ochi in perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele problemelor respiratorii aparute in America de Nord si a afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean.
Consecintele desertificarii sunt:
- diminuarea productiei de hrana, reducerea productivitatii solului si o scadere a capacitatii de regenerare a terenului;
- cresterea inundatiilor in zonele din avalul raurilor, reducerea calitatii apei, sedimentarea in rauri si lacuri si colmatarea lacurilor de acumulare si a canalelor navigabile;
- agravarea problemelor de sanatate datorate furtunilor de nisip si praf, in special a infectiilor oculare, a dificultatilor respiratorii, a alergiilor si a stresului;
- reducerea mijloacelor de trai, fortand populatia afectata sa migreze.
Desertificarea este evidenta pe aproape 25% din suprafata uscatului terestru si afecteaza peste 110 tari cu aproape un miliard de
locuitori, pe toate continentele, pagubele anuale fiind evaluate la 42 de miliarde de dolari, acest fenomen fiind denumit “cancerul Pamantului”.
Suprafata totala afectata de desertificare este de 39,4 milioane kilometri2, ceea ce reprezinta 26,3% din suprafata uscatului. Cea mai mare parte a terenurilor afectate de desertificare este localizata in tinuturile semiaride, fiind considerata una dintre cele mai grave probleme de mediu pentru acest secol. Teritoriile afectate de desertificare ocupa 36% in Africa, 25,4% in America Centrala si de Nord, restul fiind distribuit in Europa si Australia.
Acordul ONU privind Ecosistemul Global precizeaza faptul ca este mai usor sa previi desertificarea decat s-o inlaturi. Presiunea populatiei si practicile nepotrivite de exploatare a terenurilor sunt cauzele degradarii . Un mai bun management al culturilor, o mai buna atentie acordata irigatiilor si strategii de asigurare de locuri de munca in ramuri neagricole pentru locuitorii din zonele uscate, ar putea fi solutii pentru rezolvarea acestei probleme.
Proiect realizat de: Cozma Oana
si Flueras Diana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)