El Nino

El Nino este un curent din Oceanul Pacific ce produce pe tot globul fenomene meteorologice ieşite din comun. 

Fenomene ciudate ce  apară în timpul unui El Nino

1.Incendii  cauzate de secetă

2. Creșterea furtuni tropicale



3. Uraganul Floyd a fost ENORM

4. Provoca inundații devastatoare  

5. Populațiile din Peru a scăzut de hamsii

•     Oamenii de ştiinţă au observat că, o dată la cinci până la şapte ani , vânturile permanente din Pacific îşi schimbă uneori direcţia, împingând apele calde spre est, către America de Sud. Fenomenul începe prin ianuarie, în timpul verii din emisferă sudică. Efectele lui se cunosc de secole, dar numai după 1970 oamenii de ştiinţă au înţeles ce este El Nino şi cumperturbă acesta clima de pe glob.

 El Nino din 1997-98 a adus inundaţii masive în America de Sud, lăsând fără adăpost mii de oameni.

•   Au fost semnalate numeroase cazuri de furtuni puternice în timpul cărora au căzut din cer broaşte, peşti şi alte animale. O posibilă explicaţie a acestui fenomen neobişnuit este că bietele vietăţi au fost ridicate în aer de tornade, purtate la mari depărtări de către curenţii de aer şi apoi există numeroase teorii ce încearcă să explice originea misterioaselor figuri ce apar pe câmpurile cultivate de pe tot globul, denumite, de obicei, ,,cercuri în lanuri”. Unii cred că ele sunt opera navelor extraterestre. Se pare că anumite figuri sunt consecinţa unor fenomene meteorologice ieşite din comun , cum ar fi nişte mici tornade sau furtuni electrice căzut pe pământ o dată cu ploaia.

          Regiuni ale Pacificului din SUA au fost grav
schimbat din cauza ploilor abundente și inundațiile

•    El Nino opreşte curenţii ce aduc substanţe nutritive de la fundul oceanului către suprafaţă, afectând sursele de hrană ale animalelor marine.
ENSO - acestea sunt intitialele denumirii ,,El Nino Southern Oscillation” ( Oscilaţia sudică El Nino)- expresie prin care oamenii de ştiinţă desemnează fenomenul cunoscut ca El Nino.

•   A apărut din Pacificul Tropical, spre sfârşitul anului 1997, aducând cu el mai multă energie decât un milion de bombe de tipul celei de la Hiroşima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El Nino a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toată lumea, ucigând, aproximativ 2100 de persoane şi producând pagube materiale de cel puţin 33 miliarde de dolari.

•   El Nino apare la fiecare trei-şapte ani, cu grade variate de intensitate, însă poate fi resimţit în întreaga lume timp de peste un an. Perioada 1990 - 1994 este considerată cea mai lungă de pînă în prezent. În nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri şi pescari să folosesca părţile pozitive ale lui El Nino. Pe pământuri care de obicei erau deşertice a crescut iarbă, permiţând creşterea vacilor. Orezul şi fasolea au putut fi cultivate în zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul în apele mai apropiate de coasta, de obicei prea reci.

 Anomalii de suprafață de mare asociate cu El Nino

Diferențele între  El Nino si  La Nina

 

•   Cel puţin, pregătirea poate salva vieţi. Chiar şi în săracul Peru, construirea de canale şi acumularea de rezerve a salvat sute de vieţi în 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregăti pentru inundaţii şi foc, migraţii şi epidemii. Există înregistrări scrise despre El Nino în Peru din 1525 şi cercetătorii au găsit dovezi geologice al prezenţei lui El Nino pe coasta peruviană acum 13.000 de ani. Incaşii ştiau de acest fenomen. Oraşele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau păstrate în munţi.

•   Vremea este atât de variabilă încât este greu să numeşti ceva "normal". Dar în majoritatea anilor, climatul din Pacificul ecuatorial este guvernat de un anumit model. Soarele încălzeşte suprafaţa apei în vestul oceanului, înspre Australia şi Indonezia, cauzând ridicarea unor volume uriaşe de aer cald şi umed ce formează o depresiune la suprafaţa oceanului. Pe măsură ce masa de aer se ridică şi se răceşte apar ploile ce contribuie la musonii din această zonă.

•   Acum mult mai uscat şi la o înălţime foarte mare, aerul se îndreaptă spre est, condus de vânturile din înaltul atmosferei, răcindu-se şi mai mult pe parcursul călătoriei. Când ajunge în vestul Americii, începe să coboare, fiind apoi dus înapoi spre Australia şi Indonezia. Acest circuit gigantic este numit circuitul Walker, după Sir Albert Walker, englezul care a studiat fenomenul în 1920

  Proiect realizat de:

Marinca Gabriel

                                
Berchesan Paul

                                                                                       
Corchis Calin