Numele uraganelor

Tradiţia numirii furtunilor tropicale din Atlantic este veche de câteva sute de ani, când popoarele din Caraibe numeau furtunile după sfântul sărbătorit în acea zi de calendarul catolic. Aceasta a continuat până la cel de-Al Doilea Război Mondial, când meteorologii au început să folosească nume feminine pentru furtuni.

In 1953 s-a stabilit un alfabet fonetic, format din 21 de litere (alfabetul american, mai puţin literele Q, U, X, Y şi Z), care să reprezinte iniţialele pentru numele feminine. După protestele şi mişcările feministe din anii '60 şi '70, procedura s-a schimbat pentru a include şi nume de bărbaţi, începând cu 1978.
Astfel, numele primei furtuni tropicale a anului începe cu litera "A", a doua cu litera cu "B" şi tot aşa până la finalul alfabetului. În anii cu număr impar, prima furtună are nume de bărbat, a doua de femeie, iar în anii cu număr par, prima furtună primeşte nume feminin, urmată de un altul masculin.

Sistemul prin care se stabilesc numele fenomenelor meteorologice a cunoscut, de-a lungul anilor, numeroase metode, uneori controversate. Până în 1950 denumirile uraganelor au fost inspirate din nume de sfinţi sau în functie de regiunea de formare, cu ajutorul coordonatelor de latitudine şi longitudine.

Astăzi, singura instituţie acreditată să propună denumirile uraganelor, pentru toate zonele de pe glob, este Organizaţia Mondială pentru Meteorologie.

În prezent, s-a ajuns la o listă de nume stabilită pe şase ani, care este reluată după terminarea ciclului, în condiţiile în care niciun nume nu este retras.